In configuratia unui sistem de calcul întalnim doua mari tipuri de memorii – RAM si ROM. Memoria este spaliul de lucru primar al oricarui calculator. Lucrând în tandem cu CPU (procesorul) are rolul de a stoca date li de a procesa informatii ce pot fi procesate imediat si în mod direct de catre processor sau alte dispozitive ale sistemului. Memoria este de asemenea legatura dintre software si CPU.
Din punct de vedere intern memoria RAM este aranjata într-o matrice de celule de memorie, fiecare celula fiind folosita pentru stocarea unui bit de date (0sau1logic). Datele memorate pot fi gasite aproape instantaneu (timp de ordinul zecilor de ns) prin indicarea rândului si coloanei la intersectia carora se afla celula respectiva. Se deosebesc doua tipuri de memorie: SRAM(Static Ram) si DRAM(Dynamic Ram)

Tehnologia DRAM este cea mai întâlnita în sistemele actuale, trebuind sa fie reimprospatata de sute de ori/ secunda pentru a retine datele stocate în celulelede memorie (de aici vine si numele); fiecare celula este conceputa ca un mic condensator care stocheaza sarcina electrica.
Este prezenta sub doua tipuri de module: SIMM-urile si DIMM-urile. SIMM-ul a fost dezvoltat cu scopul de a fi o solutie usoara pentru upgrade-uri. Magistrala de date este pe 32 biti, fizic modulele prezentând 72 sau 30 de pini. DIMM-ul a fost folosit întâi la sistemele MacIntosch dar a fost adoptat pe PC-uri datorita magistralei pe 64 de biti, având 128 pini.
Tipurile de memorie DRAM sunt: FPM (Fast Page Mode), EDO(Extended Data Out), SDRAM (Synchronous DRAM). Cele mai rapide sunt SDRAM-urile, fiind si cele mai noi, oferind timpi de acces mici (8ns).
Tehnologia SRAM foloseste tot un system matricial de retinere al datelor, dar este de cinci ori mai rapida, de doua ori mai scumpa si de doua ori mai voluminoasa decât memoria SRM. Nu necesita o reîmprospatare constanta, elementul central al unei celule fiind un circuit basculant bistabil. SRAM este folosit pentru memoriile cache datorita vitezei mari.